Noaptea darurilor 6 decembrie, Sfantul Nicolae

Noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este cunoscută ca fiind noaptea darurilor. Este momentul în care vine “Moș Nicolae”.

Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinți a mostenit întreaga avere, pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe oamenii nevoiași.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune ca Moș Nicolae vine la geamuri și vede copiii care dorm și sunt cuminţi, lăsându-le în ghetuțe, dulciuri și diverse cadouri.
Tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători lăsându-le o nuielușă.

Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae a aflat într-o zi, că un tata din cetatea Mira, de durere ca este lipsit de ajutor în a-și mărita fiicele, dorea să le ofere spre desfrânare. Sfântul Nicolae i-a daruit omului aflat în nevoie trei pungi cu aur, iar fiicele acestuia s-au putut căsători.

Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, care era episcop, a lasat noaptea, la ușa casei lor, un săculeț cu aur.
Aceasta s-a repetat și în cazul surorii mijlocii, astfel că, atunci când i-a venit vremea și fetei mici, tatal s-a hotarat că în noaptea dinaintea nunții să stea de pază. Bătrânul l-a văzut pe Sfântul Nicolae cum a urcat pe acoperișul casei și a aruncat pe horn un săculeț care a căzut într-o șosetă ce era pusă la uscat.

După cum ai ghicit, de aici a apărut obiceiul așezarii șosetuțelor sau a ghetuțelor în noaptea de Moș Nicolae.
Cei trei săculeți de aur făcuți cadou fetelor au devenit simbolul Sfântului Nicolae, sub forma a trei bile de aur.

Haideți să privim împreună poveste lui Moș Nicolae  🙂

Despre Sfântul Nicolae

Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de  Moș Neculai și până la obiceiurile și legendele diferențiate de la sat la sat. Născut în cetatea Patara din ținutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă însemnând “biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit parinții, Nicolae și-a împărțit averea săracilor și a întemeiat mânastirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.

Tradiția de Moș Nicolae

Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată.
De altfel, povestea darurilor împarţite pe furiș în această noapte începe din vechime.

La noi, de Moș Nicolae, copiii cuminți primesc, pe lânga dulciuri și jucării, o legătură de nuielușe frumos colorate, iar cei mai puțin cuminți primesc o nuielușă adevărată care să le amintească de o eventuală pedeapsă.

Ideea de moș care aduce daruri copiilor a apărut în Scandinavia, cu multe mii de ani înainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care călătorea prin toată lumea, în timpul iernii, călare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni și pedepsindu-i pe cei răi.

Spre exemplu în Danemarca, cel care aduce daruri căra un sac în spinare și este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranța că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri.

Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.
În Siria, cadourile vin cu o cămilă tânără în data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul “La Befana”, despre care se crede că a refuzat să-i conducă pe înțelepți la Bethleem când aceștia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana își petrece timpul mergând din casă în casă pentru a-l găsi pe Copilul Hristos.

Deși în creștinism s-au pierdut aceste povești, în conștiința oamenilor, ele au rămas prin existența unor personaje cum ar fi Sfântul Nicolae și Moș Craciun.

Știați că?

Spre încheire să discutăm un fapt curios, anume despre Florile dalbe; v-ați întrebat vreodata de ce in colindele românești se cântă, în plina iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar? Ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? De ce tocmai măr, de ce tocmai flori?

Pentru că bătrânii noștri știau de la batrânii lor că acea nuielușa a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că Sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a înflorit crenguța.

Încercați și vedeți și voi ce vrednicie ați avut în fața oamenilor și a lui Dumnezeu, măsurată de marele ierarh Nicolae!

Nu uitați că în viața veșnică luăm cu noi doar atât cât am dăruit 🙂

La mulți ani tuturor celor ce poartă numele Sfântului Nicolae!